Sa intram insa, generosi, in incinta de la Pogor, si sa primim ca atare oferta unui Victor Apostoloiu, care a traversat un veac atit de convulsionat, din a carui tensiune a extras - cu incintatoare onestitate - tot ce a fost mai linistit, mai placut. Daca e sa perseveram in a cauta locuri in care sa ne retragem din mijlocul imundului cotidian, iata inca unul. De o aceeasi reconfortanta raritate. In spatiul boieresc al Casei Pogor se afla acum deschisa o expozitie de pictura, marcata de destinul unui artist ce, aparent, nu si-a dat prea multa importanta. Iata, am zice, i-o dam noi, azi, dupa nu de mult plecarea sa (2004) intr-un dincolo ferit de uitare. Noi, adica cei doi inefabili mostenitori ai operei celui plecat - frumosii soti Silvia si Neculai Amalinei, generosul exeget Valentin Ciuca si, in mult mai mica masura, semnatarul de fata. Victor Apostoloiu. Nascut in 1925, in Vaideeni, Vilcea, absolvent al Liceului "Timotei Cipariu" din Sighisoara, apoi absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, sectia pictura. Ei, aici, in acest moment s-a si aflat procesul intim de formare: a stat sub aura unui maestru - Darascu. De unde si amprenta acestuia, vizibila in simeza de acum, de la Pogor. Doar pentru o intregire de palmares, de mentionat prodigioasa-i colaborare cu ilustratie de carte la editurile "Meridiane", "Ceres", "Didactica si Pedagogica", "Gnosis". Pentru ca vocatia prima, cea care-i si asigura notorietatea, ramine pictura, asa cum o intelesese ilustrul sau maestru, dar si alte siluete marcante ale interbelicului. Nu numai romanesc; se va vedea. Nepropunindu-si - nu avea temperamentul - a soca prin solutii insolite, Victor Apostoloiu a practicat constant o pictura a confortului vizual, frecventind mai toate genurile in materie: peisaj, natura moarta, flori. Si a facut-o impacat cu sine insusi, respectindu-si onest datele temperam