Marcel Tolcea susţie că Sergiu Nicolaescu ar fi putut să facă tot atâte filme cât dorea, fiindcă nu a deranjat cu nimic minciuna propagandei. Şi-a inventat o disidenţă, deşi a fost cel care “a scuipat pe obrazul partidelor istorice ale României în tot soiul de producţii mincinoase, kitschioase şi răsuflat patetice”
În plină isterie naţională, provocată de moartea regizorului Sergiu Nicolaescu, mai există voci care au curajul să ia atitudine. Şi chiar dacă se spune că „despre morţi numai de bine”, unii, lăsând ipocrizia şi falsitatea, îşi asumă rolul de avocaţi ai diavolului.
Unul din ei este scriitorul Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă din Timişoara. Acesta a postat pe blogul său materialul intitulat „Moartea propagandistului Sergiu”.
„Am să vă rog să mă iertaţi că sunt lipsit de pietate, dar mi se pare jenant şi jignitor să îl deplângi pe Sergiu Nicolaescu aşa cum ai deplânge un geniu al cinematografiei româneşti.
Asemenea lui Păunescu – dar mult mai puţin talentat -, Nicolaescu a fost un rapsod al naţionalismului ceauşist, un rapsod al al falsului antisovietism cu filmul Dacii, un falsificator al istoriei româneşti din anii de după 1944.
A putut să facă tot atâte filme cât dorea, fiindcă nu a deranjat cu nimic minciuna propagandei. Şi-a inventat o disidenţă, el, cel care a scuipat pe obrazul partidelor istorice ale României în tot soiul de producţii mincinoase, kitschioase şi răsuflat patetice.
De fapt, a fost regizorul oficial al ceauşismului, aşa cum Leni Riefenstahl a fost regizorul lui Hitler. Cu unica diferenţă că Leni a fost un uriaş talent.
Sigur că a avut milioane de spectatori, fiindcă a făcut un cinematograf pentru mase: simplificator, fără tensiune sau miză, cu risipă de cai şi de gloanţe, maniheist, cu replici de un uriaş umor involuntar (un fleac, m-au ciuruit!