Aroganta si cinismul nu sunt apanajul strict al clasei politice. Le regasim si la unii purtatori de vorbe si pareri care apar la tv. Informatia superficiala si lipsa oricarei expertize ii fac pe acestia la fel de incompetenti ca si politicienii pe care ii critica. Ceea ce nu-i impiedica sa prescrie, zilnic, retete de guvernare, de conduita morala si de actiune politica. Adevarul e ca noi nu vorbim, pur si simplu. Noi ne indopam cu vorbe pana ne plesneste mintea. Din acest motiv lucrurile cele mai simple si mai clare devin de neinteles. Nu mai stim ce este cu adevarat important si ce nu. Nu ne mai intelegem prioritatile si nici problemele pe care trebuie sa le rezolvam. Nu mai vedem corect mijloacele de care dispunem si nu reusim sa localizam timpul si lumea in care traim. Treptat, politica si guvernarea sunt reduse la procese asemanatoare celor de piata. Suntem deconectati de la preocuparile si temele dezbatute in Europa. Ne instrainam tot mai mult unii de altii, iar Romania devine o tara cu mai multe populatii care gandesc si vorbesc diferit. Le separa mai ales dorintele. De aici si harababura buimacitoare ce se ravarsa asupra noastra.

Socheaza voluptatea si perseverenta cu care unii dintre noi ne expunem in public esecul propriei inteligente. Nu mai putin socant este si faptul ca tot ce facem rau sau gresit nu facem cu masura, cu retinere, ezitand, ci excesiv.

Unii dau din gura de dimineata pana tarziu in noapte fara sa spuna nimic, iar altii isi pierd timpul luandu-i in serios. Copiii teribili ai radioului si televiziunii patrund zi de zi si seara de seara in masinile, casele, dormitoarele si mintile noastre. Daca socotim si reluarile putem spune ca lor le acordam mai multa atentie decat familiei si prietenilor.

Poate de aceea nu mai observam ca Romania merge inainte, cand gafaind, cand alergand, fara sa fie impinsa sau dusa in spate de acei