Multi romani se intreaba, nelinistiti, cat va mai dura cresterea ametitoare a preturilor apartamentelor si caselor. Unii, pentru ca accesul la o proprietate imobiliara le este tot mai dificil, altii – pentru ca spera sa faca in continuare afaceri bune investind in metri patrati locuibili… Un raspuns e de cautat in evolutiile imobiliare din alte tari aflate in situatia Romaniei, dar si in tari cu economii "mai asezate". Dar nici un raspuns nu este posibil inainte de a compara, mutandis mutandum, preturile.
Tinand seama de factori cum ar fi Produsul Intern Brut, nivelul salariilor si alte criterii care diferentiaza, de la o tara la alta, conditiile si traditiile locuirii, locuintele se dovedesc a fi, in realitate, mult mai scumpe in Europa de Est decat in tarile vechi ale UE.
Cand compari preturile locuintelor, simpla alaturare de cifre nu este suficienta. Trebuie avute in vedere si situarea imobilului, calitatea arhitecturala si distanta de serviciile municipale esentiale. O metoda realista este cea folosita de o agentie imobiliara slovena, care compara costul unui apartament modest in capitalele Europei si ajunge la concluzii surprinzatoare: cele mai ridicate preturi ale locuintelor (excluzand nou-venitele Romania si Bulgaria) sunt in UE cele din Varsovia. Paradoxal, in orasele considerate traditional scumpe – Berlin, Roma si Viena – preturile sunt, in termeni reali, cu 50% mai mici. Altfel spus, pentru omul de rand, locuintele costa in estul Europei dublu fata de vestul continentului.
Criticii tendintelor economice inspirate din neo-liberalism avertizeaza de multa vreme ca evolutia preturilor nu poate urma la nesfarsit o curba ascendenta si ca se va ajunge la o minirecesiune, care va duce la prabusirea preturilor si la inglodarea in datorii a celor care au investit in imobiliar, cu bani imprumutati, in speranta unui profit pe termen mediu s
