Faptul că preşedintele Franţei a venit singur la un dejun declarat „de familie”, unde îl aştepta o mare parte a clanului Bush, ridică, din nou, semne de întrebare asupra relaţiilor sale conjugale. Oficial, doamna Sarkozy şi copiii săi „erau răciţi”, „îi durea în gât” şi nu au putut fi alături de capul familiei (şi al statului francez) într-o vizită extrem de importantă, unde prezenţa lor ar fi fost necesară pentru a cimenta prietenia cu prima familie americană.
Pare destul de greu de crezut că o simplă răceală poate sta în calea unei ocazii de o asemenea importanţă, pregătită cu grijă (în definitiv, alegerea destinaţiei de vacanţă a familiei Sarkozy a fost influenţată de primirea la Kennebunkport).
Cunoscut fiind temperamentul Ceciliei Sarkozy, nu pare greu de imaginat că în spatele absenţei sale se ascund alte raţiuni decât cele ale bolii. În definitiv, n-ar fi prima oară când proaspăta primă doamnă a Franţei interpretează în stilul său propriu obligaţiile oficiale.
La summitul G8 de la Postdam, unde soţul său şi-a făcut debutul pe scena marii politici internaţionale, Cecilia şi-a făcut datoria cu graţie, fermecându-i atât pe jurnaliştii care au urmărit vizita, cât, mai ales, pe liderii străini şi pe soţiile acestora.
Totuşi, n-a rămas până la sfârşit şi a plecat cu o zi înainte de încheierea summitului, motivând că trebuie să pregătească petrecerea fiicei sale, care împlinea 18 ani în ziua următoare. În campania electorală, şi-a ajutat soţul până ce a devenit limpede că acesta va câştiga, după care s-a remarcat prin absenţă.
Presa franceză (de obicei atât de discretă când este vorba despre vieţile particulare ale oamenilor politici) a comentat îndelung absenţa Ceciliei în ultimele săptămâni de campanie ale soţului ei. Mai ales că acest comportament intervine după o relativ recentă reconciliere a celor doi soţi, care au fost separaţi o
