Ce poate fi interesant la un serial în care doi oameni stau faţă-n faţă şi discută? Nu tu urmăriri, nu tu scene hot de sex, nu tu arme la vedere!... Pur şi simplu, un nene, psihoterapeutul, stă în fotoliu, iar în faţa lui e unul dintre pacienţi care-i povesteşte ce-i trece prin minte. Asta e tot! S-a terminat şedinţa de psihoterapie, s-a terminat şi episodul.
Din fericire, nu mă număr printre aceia care-şi măsoară interesul pentru un film în funcţie de cantitatea de pumni împărţiţi de eroii lui (ba chiar dimpotrivă!), aşa că serialul „În derivă" de la HBO are în mine un telespectator fidel. Este, de departe, cel mai inteligent şi mai bine realizat serial produs vreodată la televiziunile noastre.
E adevărat, vorbim de o franciză (după o producţie TV israeliană), dar asta nu scade cu nimic meritul celor care fac acest serial în România - pentru că am văzut destule exemple de francize de calitate eşuate lamentabil la noi... Producătorii HBO România au avut inspiraţia să dea acest proiect pe mâna unor oameni cu adevărat talentaţi: de la scenariştii Andy Lupu, Augustin Cupşa şi Anca Grădinariu (da, cronicarul nostru de film...) până la regizorii Titus Muntean şi Adrian Sitaru şi la actorii Marcel Iureş, Maria Dinulescu, Vlad Zamfirescu, Tamara Creţulescu, Maria Mitu ş.a. Actorii, mai cu seamă, sunt extraordinari. Marcel Iureş e impecabil, dovedeşte pentru a nu ştiu câta oară că e un mare artist, Vlad Zamfirescu că e un tânăr actor cu greutate, pe care te poţi baza, iar liceana Maria Mitu este de-a dreptul o revelaţie.
Dincolo de jocul actorilor, ce mă atrage la serialul „În derivă"? Sunt nişte discuţii între terapeut şi pacient, e adevărat, dar ce duel al inteligenţelor în aceste discuţii, ce tensiuni, ce poveşti! Asta face din serialul de la HBO, deşi nu se întâmplă lucruri extraordinare şi trepidante în el, o producţie cu un extraordinar ritm şi pe car
