În cartierul guvernat mai mult de legi nescrise, o fată de 26 de ani scrie un blog despre oamenii care dau culoare locului şi întâmplările lor de viaţă. Sursa: Vlad Stănescu

Mutarea în Ferentari a venit pentru Simona Rădoi, în urmă cu şapte ani, ca un dop de şampanie în ochi: primele zile au fost dureroase, după care a început să observe că viaţa dădea aici o petrecere grandioasă. Cu timpul, oamenii de pe strada ei au devenit vecini, apoi prieteni şi, în cele din urmă, personaje ale primelor sale povestiri, scrise cu îndemânarea şi concizia omului care ştie să spună ireproşabil bancuri.

În familia bloggerilor

De aproape 3 ani, Simona a intrat în familia mică a bloggerilor care au cu adevărat ceva de povestit despre lumea pestriţă a acestui cartier din sectorul 5, unde liniştea sună „a coji de seminţe sparte“. În toamna anului 2001, Simona avea 18 ani şi era studentă, în primul an, la Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Se mutase, din Giurgiu, cu tatăl ei, şi locuia, de numai câteva zile, în Ferentari. Îşi aminteşte că, „îngrozită de peisajul absolut dezolant“, era nevoită să meargă mai mult cu privirea în jos, trezindu- se, ca din senin, în mijlocul celor mai bizare situaţii.

Într-o zi, pe strada Tunsu Petre s-au petrecut două evenimente care i-au deschis mai bine ochii pentru lumea din jur: o nuntă şi o înmormântare, făcute după obiceiul locului. Peste câţiva ani, avea să transforme întâmplarea într-o povestire care poate fi găsită pe un jurnal on-line cu nume simplu: O fată din Ferentari. (http://simonarrr.wordpress.com).

„Dacă nu scriu două zile, nu mor“

Pentru tânăra care a împlinit 26 de ani, blogul ei a devenit „o pasiune“, pe care nu o pune însă niciodată înaintea lucrurilor importante din lumea oamenilor mari: serviciul şi viaţa socială. Simona este reporter la re