Mai întîi au dat faliment nişte oameni! – aşa a început, cam în urmă cu un an, criza de-i zice "imobiliară" în SUA. Constatînd că, practic fără să realizeze, li s-au cam dublat facturile pentru plata caselor contractate de la un an la altul, milioane de americani şi-au trimis cheile la băncile care deţineau ipotecile.
Mai întîi au dat faliment nişte oameni! – aşa a început, cam în urmă cu un an, criza de-i zice "imobiliară" în SUA. Constatînd că, practic fără să realizeze, li s-au cam dublat facturile pentru plata caselor contractate de la un an la altul, milioane de americani şi-au trimis cheile la băncile care deţineau ipotecile. Curînd, criza a atins structurile de unde pornise de fapt putregaiul: tot felul de intermediari care speculau contractele şi ipotecile, de nu se mai ştia exact cine răspunde şi de ce anume care este nivelul îndatorării şi cînd este posibil ca supraîntinderea corzii să ducă la o ruptură. Cînd coarda s-a rupt, s-a constatat că nu nişte credite ipotecare constituiau sîmburele problemei, ci un întreg angrenaj financiar scăpat de sub control, din cauza speculaţiilor care pierduseră de mult legătura cu tranzacţiile din realitatea concretă. Criza din segmentul "subprime" este o criză strict financiară, legată, ca şi în alte domenii, de forţarea speculaţiilor, de lichidarea separaţiilor dintre activităţile diferitelor instituţii financiare şi de dereglementarea pieţelor, iar, în particular, de sofisticarea financiară a produsului şi implicarea mai multor intermediari în relaţia clasică dintre împrumutător, dezvoltator şi împrumutat, care au "depersonalizat" responsabilităţile şi au amplificat distorsiunile prin camuflaje şi întîrzieri ale clarificărilor.
Astfel, criza a ajuns la fondurile de investiţii care preluau contribuţiile viitorilor posesori de locuinţe şi le speculau pe unde aveau ocazia. Şi le speculau "ŕ la