Raportul institutului Fraser plasează România în topul celor mai libere economii ale lumii anul acesta, alături de SUA, Germania, Japonia sau țările scandinave, şi înaintea Poloniei, Franței sau Coreei de Sud. Pentru evaluarea tranziției către o economie de piață, această poziție – într-un clasament început de Milton Friedman- pare o performanță.
Menestrel vreme de douăzeci de ani la securişti mai în vârstă, Dan Diaconescu a ajuns la maturitatea la care cu banii din SMS-uri despre Elodia poate cumpăra combinate chimice. Şi de ce nu, din moment ce actualii oligarhi români au început tot preluând fabrici şi plătind cu datorii?
Institutul Fraser defineşte libertatea economică: “Indivizii au libertate economică atunci când proprietatea pe care o acumulează fără uzul forței, fraudei sau al furtului este protejată…”
Spectacolul privatizării Oltchim ne-a arătat că după douăzeci de ani de acumulare de capital prin rețele de corupție şi privatizări frauduloase, fundamentele capitalismului românesc nu justifică locul României în topul libertății economice.
Cum măsoară de fapt institutul Fraser libertatea economică? Un guvern mai mic, taxe mai mici, tarife mai mici, lipsa restricțiilor pentru capitalul străin, piața muncii flexibilă, sindicate şi negociere colectivă slabe.
Cumpărând Oltchim, Diaconescu a deshis de fapt sezonul de toamnă la libertate economică. Guvernul Ponta mai are de jucat nişte scenete cerute de FMI şi de administratorii Fondului Proprietatea: vânzări de pachete minoritare la companiile de stat Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, privatizări şi management privat la Tarom, CFR Marfă, modificări în Legea Sănătății, liberalizări de prețuri la gaze şi energie electrică.
Incapacitatea statului de a atrage investitori serioşi într-o perioadă în care fluxurile de investiții sunt reduse către Estul Europei s-a văzut prin eş