Observând cum a mers economia în primul trimestru şi având în memorie scăderea de 0,2% a PIB în ultimul trimestru de anul trecut, majoritatea economiştilor dau ca sigur că avem de-a face cu o recesiune, adică o scădere economică timp de două trimestre consecutiv.

Dar asta nu trebuie confundată cu fenomenul de criză cu care ne-am confruntat în perioada 2009-2010: închideri (temporare sau definitive) ale unor fabrici, scumpiri accelerate, scăderi de salarii, blocaje financiare, înmulţirea incidentelor de plată etc. Pe trimestrul I din acest an avem doar o scădere în volum a activităţilor din economie, provocată în principal de condiţiile de iarnă grea din ianuarie-februarie, şi scăderea (acum, doar bănuită) se va vedea oficial abia la 15 mai, când Institutul Naţional de Statistică va comunica datele pe primele trei luni din 2012.

Până atunci, consemnăm că este foarte posibil să avem o recesiune, dar fără ca România să fi „alunecat" într-o criză. Sau, cum spunea recent Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale: „După regulile actuale, în special cele implementate sau promovate de Eurostat (n.n. - biroul de statistică al UE), este de ajuns să ai două trimestre unul după altul cu creştere negativă, de fapt o uşoară scădere economică.

PIB-ul reprezintă totalul produselor exprimate în bani într-o ţară de-a lungul unui an, tot ce se face: de la grâu la pâine, de la pâine la automobile, de la automobile la avioane".