Avem si noi, la Iasi, falitii nostri. Pe primul loc, fara concurenta, e conu' Costica Simirad. El, prin lungimea functiei primariale, a fost actantul celor mai multe logodne, cununii si cumetrii politice. Un personaj abundent prin prezenta, de la un timp, pe micul ecran: Petre Roman. Neglijat multa vreme de media, purtatorul de pulover revolutionar si de zimbet electoral - cu care a cucerit sufragiul femeiesc la inceputul anilor '90 - a revenit spectaculos in atentie din momentul cind a anuntat ca divorteaza. Anumite televiziuni si ziare au relatat cu lux de amanunte etapele acestei despartiri de cea care-i fusese punct de sprijin in anii cind personajul era in prim planul politic romanesc. Imi amintesc cu duiosie de emisiuni gen "Acasa la...", in care familia Roman era prezentata ca una model, cu scene tandre si marturisiri de infinita iubire, indeosebi din partea lui don Pedro. Adevaru-i ca don Pedro a stiut mereu sa se faca simpatic si credibil. Cind a spus el ca industria romaneasca e un morman de fiare vechi, aceste vorbe pareau emise nu de un prim-ministru ejaculat spontan din teava revolutiei, ci de un adevarat Sfint Petru (fara barba), pogorit providential pe pamint mioritic. Drept pentru care "baietii destepti" au trecut imediat la treaba, transferind "fiarele vechi" in proprietate personala si devenind, in scurta vreme, milionari, miliardari... Dar cu mult inainte de a se desparti de Miorita sa, purtatorul de pulover s-a despartit de cel care-l proiectase ca dirijor al concertului de fiare vechi, nimeni altul decit scriitorul de vagoane (de carti) Ion Iliescu. In tandemul Iliescu-Roman, cel dintii a fost mai mereu perceput si afurisit ca tipul retrogradului, cripto-comunist nostalgic (ceea ce si este), pe cind don Pedro, ehei!, intruchipa post-modernismul conceptual, ce s-a dovedit, din pacate, greu de implementat in spatiul carpato-danubiano-pontic, prea p