Concertul nr. 1 în si bemol minor pentru pian şi orchestră, op. 23 de Piotr Ilici Ceaikovski este unul pentru bărbaţi sau pentru Yuja WangSummary
Cronică realizată de Ecaterina Stan
Aş spune acest lucru, după ce am ascultat-o/văzut-o pe uluitoarea chinezoaică de doar 25 de ani! Tehnica „extraterestră“, paleta tim-brală incredibilă sunt depăşite doar de stilistica perfectă!
Menţionez că şi înainte de a merge la Sala Palatului, am accesat YouTube şi am ascultat-o – în Ceaikovski, precum şi în altele, printre care Zborul cărăbuşului de Rimsky-Korsakov, în care mâinile ei erau ca aripile unei păsări colibri... Yuja Wang îşi poate asuma şi temperamentul slav, demolând cu certitudine ideea cum că asiaticii nu pot cânta „europeneşte“! Pur şi simplu savurează monumentalul concert şi îi oferă un spaţiu „vital“ ideal! Revin cu admiraţie la tuşeul ei, prin care „pictează“ zeci de feluri de piano/pianissimo-uri până la maxime de intensitate, ce nu au însă nici urmă de brutalitate, ci numai energie bine gândită, titanică!
INVITAŢIE LA VALS, ÎN BIS
În timpul primei părţi, mă gândeam că voi fi tentată să aplaud, ştiind bine că nu se face... Yuja Wang m-a făcut s-o percep ca pe un solist într-o operă, căruia i se cuvin aplauze după o arie celebră... Şi cadenţa a fost desăvârşită, fină, iar finalul de parte a ocupat tot spaţiul pentru care a fost proiectat de Ceaikovski!
Eu susţin că Orchestra Simfonică din Pittsburgh, aşezată „americăneşte“, cu contrabaşii pe dreapta, celli pe centru etc., a susţinut-o pe Yuja Wang flexibil, maleabil, inteligent, atent. Este în acest moment cea mai bine cotată şi plătită orchestră americană, căreia îi prieşte colaborarea cu Manfred Honeck.
Dirijorul Manfred Honeck este vienez, a fost violonist la Opera de Stat, apoi asistent al lui Claudio Abbado la Orchestra de tin
