Cu emotie aflam ca vitalitatea culturala (indicator cu suflu mobilizator) a Iasului este la jumatate ci a Clujului si situeaza capitala Moldovei undeva, pe locul VI in tara (e un progres: in 2009 am fost pe 8, dar nu s-a sesizat nimeni!), la nivelul orasului Alba Iulia si mult in urma urbei Sf. Gheorghe. Concluzia cercetarii o semneaza CCCDC, adica Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul Culturii, organism serios, cita vreme functioneaza in subordinea Ministerului Culturii. Sigur ca, probind astfel de contraperformanta intr-ale vitalitatii culturale, Iasul nici n-ar mai trebui sa-si prezinte candidatura la titlul de Capitala Culturala Europeana in 2020. O fi avind orasul ceva aura culturala, dar, cum atesta cercetarea ministeriala, vitalitate n-are. N-are, adicatelea, puls, n-are tensiune; intr-un cuvint, Iasul cultural nu traieste, cel mult vegeteaza - daca nu cumva o fi si raposat de-a binelea. Sigur ca fiecare iesean isi poate avea (si clama) ofurile lui privind destinele culturale ale urbei, iar cei implicati direct, cu si mai multa indreptatire. Ceea ce nu inseamna ca se cuvin acceptate fara replica tot soiul de categorisiri aiuristice, mai ales cind metoda de cercetare este pur si simplu copiata dupa un model american potrivit romanilor si Romaniei taman ca nuca-n perete. Cum se stie, peste ocean, fenomenul cultural se bucura de o sustinere statala mult mai modesta decit la noi, hotaritor fiind aportul marilor sponsori si al ONG-urilor specializate. Sumele alocate de municipalitati pot fi, acolo, revelatoare pentru „vitalitatea culturala" a urbei, nu si la noi, unde mai exista o finantare centrala, ministeriala, secondata de contributia consiliilor judetene. Cita vreme, la Iasi, Teatrul National, Opera Romana si Centrul Muzeal de la Palatul Culturii sint subventionate din bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, iar Teatrul „Luceafarul", Filarmonica