Una dintre cele mai autobiografice cărţi ale lui V.S. Naipaul, Enigmatica sosire este construită din patru secţiuni în care se reflectă atât călătoriile naratorului din colonia britanică Trinidad până într-un satuc din Anglia, dar şi dintr-o stare de spirit în alta.

„Cea mai rafinată carte a lui Naipaul de până acum.”- Chicago Tribune

„Concluzia este atât dureroasă, cât şi dătătoare de curaj: singurul antidot pentru distrugere – a viselor, a realităţii – este amintirea. Cu elocvenţa unui scriitor, Naipaul îşi aminteşte.”- Time

V.S. Naipaul (n. 1932 la Chaguanas, Trinidad) este unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani. După ce a studiat literatura la Oxford, acesta s-a stabilit la Londra, de unde s-a preocupat de cea mai mare pasiune a sa, scrisul. Este un autor prolific, care a publicat volume precum: Maseurul mistic (1957, John Llewellyn Rhys Memorial Prize), Strada Miguel (1959, Somerset Maugham Award), O casă pentru domnul Biswas (1961), Măscăricii (1967, W.H. Smith Award), Într-un stat liber (1971, Booker Prize), La cotul râului (1979), O viaţă pe jumătate (2001). În 2001 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.

I. Grădina lui Jack

În primele patru zile a plouat. Abia reuşeam să mă dumiresc unde mă aflam. Apoi ploaia a stat şi, dincolo de peluză şi de clădirile exterioare din jurul căsuţei mele, am zărit câmpuri cu pomi despuiaţi pe marginea fiecăruia, iar, în depărtare – în funcţie de lumină –, sclipirile unui râuleţ, sclipiri care uneori păreau – în mod straniu – situate deasupra nivelului pământului.

Râul se numea Avon, nu cel legat de Shakespeare. Mai târziu – când pământul căpătase un înţeles mai profund, după ce absorbise mai mult din viaţa mea decât uliţa tropicală pe care crescusem – am reuşit să mă gândesc la întinderile plate şi umede, brăzdate de şanţuri, ca la „lunci de apă” ori „pajişti ml