Presedintele Basescu a pus punctul pe "i" cand a cerut imperios Guvernului ca fara intarziere sa procedeze la reducerea personalului bugetar cu 20%. Reducere a personalului, si nu a salariilor, pentru ca restrangerea cheltuielilor bugetare sa fie astfel efectiva! Altminteri, o incercare de diminuare a salariilor cu 20% ar putea fi atacata in instante, in baza contractelor colective de munca, si, in urma unui castig in instanta din partea salariatilor, nu s-ar mai realiza nimic pentru relaxarea tensionatului buget.
Replica PSD la cererile presedintelui a fost poate de inteles politic, dar a fost complet netemeinica economic. PSD a sugerat ca demersul presedintelui a fost o diversiune pentru a abate atentia de la teme deranjante pentru domnia sa, precum cazurile Ridzi si Udrea si chiar scaderea audientei sale populare in sondaje. Nu ar putea nimeni tagadui ca presedintele este un expert in a comuta, prin diverse manevre, atentia publica de la lucruri care nu-i convin sau il afecteaza, aducand pe tapet teme de importanta derizorie sau indoielnica, dar cu eventuala priza la public, pentru a putea distrage preocuparile de la probleme acute de baza si profunzime. Lucrurile stau insa tocmai invers in cazul cu pricina. Aducerea pe tapet a disponibilizarii a sute de mii de bugetari pentru a abate atentia de la cazul Udrea ar fi impotriva regulilor diversiunii, pentru ca ar insemna a se incerca sa se contracareze o problema de rangul doi cu una de fond.
Pentru ca disponibilizarea a zeci sau chiar sute de mii de bugetari nu este un moft, ci o necesitate imperioasa a momentului, indiferent daca presedintele vrea sau nu ori daca PSD vrea sau nu! si, oricum, pentru cel care a pus-o pe tapet, adica pentru presedinte, nu este cumva ceva care cantareste pozitiv in audienta sa electorala, ci, dimpotriva, negativ.
Cum restrangerea cheltuielilor cu sala
