Iniţial am avut intenţia ca astăzi să consacru demersul meu editorial sărbătoririi Zilei Monarhiei, iar titlul ar fi fost "Regele şi patria". Aş fi pus faţa în faţa două sisteme. S-ar fi văzut că sistemul în care trăim este mai mult ticălos decât bun. Dar cazul senatoarei Cristiana Anghel nu-mi dă pace pentru că, şi aici, este vorba tot de sistem. Un sistem care încearcă să o zdrobească. Şi nu e singura în acestă situaţie.
Senatoarea PC de Dolj, Cristiana Anghel, ar fi putut fi, înainte de alegerile parlamentare din decembrie anul trecut, un om cât se poate de obişnuit. Un dascăl care se spetea muncind, pe bani puţini, pentru a aduce ceva mai multă lumină în mintea unor copii. Dar nu a fost să fie aşa. Cristiana Anghel a simţit că este ceva mai mult decât atât. Un om care are responsabilităţi faţă de Cetate. Faţă de întreaga comunitate. Faţă de naţiune.
Atunci când legile statului, şi în primul rând Constituţia, au început să fie grav încălcate sub regimul Traian Basescu, regim care încă nu a sucombat, atunci când printr-o fraudă parlamentară a fost promovată o lege pe care până şi Curtea Constituţională a gasit-o în neregulă, Cristiana Anghel a facut unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le poate face un om pentru ceilalti. A intrat în greva foamei pentru saptezeci de zile. Se întâmpla în 2010. Acţiunea ei a stârnit, cum era şi firesc, un uriaş ecou. Şi reacţii pe măsura. A fost punctul de declanşare al unor demonstraţii împotriva regimului Traian Basescu care au cuprins întreaga ţară.
Cristiana Anghel a facut mult mai mult pentru victoria USL decât mulţi dintre corifeii acestei alianţe care astăzi beneficiază de numeroase onoruri, de înalte funcţii în stat, în partidele lor şi în Parlament. Anul trecut a candidat pe listele USL din partea PC. În Dolj. Într-un judeţ, până nu demult, băsist. Foarte puţini i-au dat vreo ş