In articolul trecut, Mih se intreba cat de potrivita este dna Nicolai pentru postul de ministrul al Justitiei, si cine anume ar trebui sa decida in ce priveste numirea ei in post. Prima intrebare a primit deja un raspuns, ramane cea de-a doua. Aici raspunsul e ceva mai complicat; dar macar stim imediat unde sa-l cautam: in Constitutie asa cum e interpretata ea de 9 mesteri mari, judecatori constitutionali. Ca sa rezum aici concluzia, exista un raspuns la intrebare si un obstacol in calea punerii lui in practica : rezolvarea constitutionala a disputei numirii dnei Nicolai se impiedica … de constitutie, sustine Doc pe blogul sau.

“Seful statului numeste membrii cabinetului, la propunerea primului-ministru.” Asta e regula constitutionala in sistemele parlamentare. in schimb, rolul efectiv care revine sefului statului in aceasta privinta difera de la caz la caz. E unul strict formal, in cazul monarhiilor constitutionale sau democratiilor parlamentare. in schimb in regimuri cu un caracter semi-prezidential, cum sunt Austria sau Franta, presedintele are un cuvant de spus - poate cel mai important. Oricum, acest rol e stabilit prin cutuma si precedent mai degraba decat prin prevederi sau decizii institutionale. Disputele intre cei doi demnitari, daca exista, se rezolva pe baza acestor reguli si prin negociere personala, nu recurgand la arbitrajul vreunei institutii.

La fel se intampla si in ce priveste rolul parlamentului in aceasta chestiune, el e stabilit mai degraba prin cutume si reguli implicite decat prin decizii si prevederi explicite. Formal premierul isi poate alege ce ministri doreste, dar practic daca acestia nu sunt agreati de parlament risca sa nu-si poata indeplini mandatul, sau chiar sa determine caderea intregului guvern.

Constitutia din 1991 prevedea la fel ca modelul: presedintele numea ministrii, la propunerea premierului. @N_P