Cîteodată, un “galben” bine ţintit te poate scăpa de necazuri
Avem trei exemple concrete: Apostol de la Urziceni, plus dinamoviştii Boştină şi Ropotan, în ordinea cronologică a comiterii faptelor. Toţi fuseseră îngălbeniţi şi urmau să stea pe tuşă etapa viitoare. Cînd are loc incredibilul şi nepronosticatul derby de clasament Dinamo-Unirea. Întîi a făcut Apostol un henţuleţ. Apoi cei doi elevi ai lui Rednic au încercat tot ce era posibil să plece la cabine mai devreme. Procedeul le-a adus huiduieli individuale din partea corului bănăţean, dar le garantează că vor juca săptămîna viitoare contra lui Dan Petrescu.
Una e să stai în Cupă cu Botoşaniul (totuşi, atenţie mare!, nici la Tîrgu Mureş n-a fost uşor, iar atunci salvarea a venit tocmai de la Boştină) şi alta să nu joci în meciul pe care, dacă Dinamo îl cîştigă, se înşurubează peste iarnă pe scaunul liderului. Pînă la urmă procedeul cu al doilea galben luat pe final, cînd statisticienii şi-au trecut deja rezultatul în letopiseţuri, nu e nici imoral şi nici nu îngraşă. E o probă de gîndire rapidă, de selecţie instantanee a avantajului personal. Nu e mostră de neprofesionalism, şi nici nu necesită amenzi ulterioare, aşa cum încerca Rednic să exprime, cu vocea moralistului de moment. E o găselniţă, care n-are cum să nu vină, atunci cînd pe bancă stă un om cu alifiile lui Tică Dănilescu. Sau, în cazul Unirii, cu butonul de start mereu activat, precum MM Stoica.
Sigur că nu e o virtute să iei cartonaş roşu. Dar pentru a-l putea obţine, există o artă alcătuită din mai multe subcapitole. Mai întîi, echipa ta trebuie să fie în avantaj zdrobitor. La doar 1-0, nu s-ar fi riscat niciodată rămînerea, chiar şi pentru cîteva minute, în 8 jucători de cîmp. Apoi, trebuie să ştii cum faci rost de al doilea galben. Mai un mic henţ, mai un stat în faţa mingii, mai un protest decent. Variante ar fi. Nu rupi picioar
