Imediat autorul devine vizibil. Are o pozitie singulara, pe care o constientizeaza. Atitudinea sa consecventa declanseaza insa conflictul cu lumea lui, cu lumea tacerii din jur, situatia sa devine periculoasa si este ocolit, izolat, nimeni nu indrazneste sa-i vorbeasca. De acum incepe odiseea celui ce avea sa devina Premiantul Nobel. In vremuri de criza, de bulversari sociale, de pierdere a increderii in stat, institutii, partide, in comunitate si in solidarizarea sociala, in gruparile de prieteni, individul ramine adesea singur, izolat si descumpanit. Totul in jur a intrat in disolutie, afla ca increderea in ceilalti nu-l mai poate sustine, stie ca nu se mai poate sprijini pe altii, derutati si ei. Si ca-i ramine o singura solutie: resursele proprii. Trebuie sa fie teribil sa realizezi ca esti solitar in fata potrivniciei, ca ti-a ramas o singura iesire: sa lupti impotriva destinului, sa te sprijini pe puterea ta psihica, pe forta ta morala. Ma gindesc, desigur, la oameni care au luptat singuri impotriva unor sisteme sociale constringatoare, impotriva unor medii sociale si profesionale ostile, incercind sa-i anuleze. Ce calitati au oare cei care nu se lasa doboriti, care rezista? Am in minte citiva oameni deosebiti, pe care i-am cunoscut, cu calitati morale si psihice inalte, cum ar fi psihologul Nicolae Margineanu, care a fost inchis 16 ani si care i-a ajutat cu sfaturile sale pe cei mai tineri cum sa reziste regimului penitenciar, sau la sindicalistul Vasile Paraschiv, decedat de curind, un om simplu si onest care s-a luptat singur cu un intreg sistem, rezistind batailor, internarilor in spitale de psihiatrie, torturii. Oameni care au impus modele de viata si au trezit constiinte, care au pus in discutie legitimitatea unui sistem. Astazi as vrea sa evoc o personalitate din aceeasi stirpe, extrem de mediatizata, al carei nume este alaturat ideii de responsabilitate