Formaţia „stegarilor” de sub Tâmpa este recunoscută drept una dintre cluburile în care longivitatea sportivilor şi a celor care compun clubul este la mare înălţime. S-a tot discutat de faptul că Silviu Ploieşteanu (cel care dă de câţiva ani numele stadionului) deţine şi acum recordul perioadei în care a pregătit echipa galben-negrilor, 21 de ani. Nicolae Pescaru, jucătorul emblematic al „stegarilor” din 1962, nu a mai părăsit echipa unde a activat mai întâi ca jucător, apoi ca antrenor la echipa mare, dar şi ca secretar şi alte funcţii la echipele de juniori. Am putea enumera şi alte nume, dar deasupra tuturor se situează doctorul Laurean Taus, cu o vechime la acelaşi club de 47 de ani, pe care-i va împlini în toamna acestui an. Este practic persoana care a fost, mai puţin 2 ani, la clubul braşovean de când acesta a intrat în prima divizie. Ucu Taur se confundă cu istoria Clubului.

La 11 ani a primit primul trofeu pe „Tineretului”

Doctorul Laurean Taus a împlinit duminică frumoasa vârstă de 80 de ani. Cine-l vede cum aleargă şi în prezent pe teren când vreun jucător este accidentat şi nu-i ştie vârsta, nu se poate gândi că are opt decenii de viaţă. Am derulat amândoi clipe de viaţă, clipe din „destinul” unui mare sportiv.

„M-am născut în acest cartier Bartolomeu, la o aruncătură de băţ de stadion, pe strada De Mijloc. În timpul copilăriei mele, strada era tăiată în două de râul Timiş sau, cum bine se cunoaşte, de canalul Spurcata. Aici, înainte de a fi stadionul, era un teren viran. Stadionul a fost construit în 1936 şi avea la început numai tribuna principală, în rest erau ridicături de pământ. Avea în schimb o pistă oficială, una dintre cele mai bune din ţară. Pe 8 iunie 1937, de ziua străjeriei, s-a organizat o serbare, în care era prezentă întreaga protipendadă locală. Cum se organizaseră şi câteva probe de atletism, iar eu eram cotat la