De când au fost lansate premiile Nobel, în 1901, distincţiile pentru chimie au fost acordate la 104 ediţii. Premiile Nobel pentru chimie nu au fost decernate în anii 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 şi 1942.
De 63 de ori, premiul Nobel pentru chimie a fost decernat unei singure persoane, la 23 de ediţii, acesta a fost acordat unei perechi, iar în 18 ani a fost împărţit de câte trei persoane.
În total, 162 de savanţi au primit premiul Nobel pentru chimie în perioada 1901 - 2011, Frederick Sanger fiind premiat de două ori.
Media de vârstă a laureaţilor premiului Nobel pentru chimie este de 57 de ani, între 1901 şi 2011.
Cel mai tânăr laureat este Frédéric Joliot, care avea 35 de ani când a primit Nobelul pentru chimie, în 1935, împreună cu soţia sa, Irène Joliot-Curie.
Cel mai în vârstă laureat - John B. Fenn, care a primit premiul la 85 de ani, în 2002.
Dintre toţi laureaţii premiului Nobel pentru chimie, doar patru femei au primit această distincţie: 1911 - Marie Curie (care a primit premiul Nobel şi în 1903, pentru fizică); 1935 - Irène Joliot-Curie (fiica lui Marie Curie, soţia lui Frédéric Joliot); 1964 - Dorothy Crowfoot Hodgkin; 2009 - Ada Yonath.
Nu au fost acordate premii Nobel pentru chimie postum. Regulamentul Nobel prevede, din 1974, ca acest premiu să nu fie acordat postum, decât dacă laureatul a murit după anunţul distincţiei. Înainte de 1974, premiul a fost acordat doar de două ori postum, lui Dag Hammarskjöld (pace, 1961) şi Erik Axel Karlfeldt (literatură, 1931).
Familii Nobel - familia Curie a avut cel mai mare succes în acest sens: soţii Marie şi Pierre Curie au primit în 1903 premiul pentru fizică. Marie Curie a primit un al doilea premiu, pentru chimie, în 1911. Irène Joliot-Curie, fiica soţilor Marie şi Pierre Curie, a primit în 1935 premiul pentru chimie, alături de soţul Frédéric Joli
