Titus Ceia Raportul Tismaneanu a venit ca un dar de Craciun. Pentru unii. Pe altii i-a adus literalmente cu spume -de turbare- la gura. Asta pentru ca nu toti oamenii sunt la fel.
Sigur, una e sa discuti despre raportul Tismaneanu cu Vadim, alta e sa stai cu nea Petrica taximetristul - cu care ai facut o cursa de 7 lei la miezul noptii - si sa dezbati pe-ndelete tot ce e mai important local, national si international.
Pentru ca nea Petrica are argumente. Nea Petrica nu vine sa te ia de piept si sa te arunce de la balcon, nu racneste din toti bojocii ca tu minti si doar el are dreptate, nu te calca pe varful pantofului. Nea Petrica doar suspina si-i da cu intretinerea din 84 -85, sub suta de lei, cu 3.000 salar si relatii la abator pentru cate o ciosvarta de vita sau porc, sa n-ai regrete de sarbatori. Plus vacanta, pe bilet de la sindicat, douaspe zile la Neptun ca boierii. Si acuma, ce se mai ia el Tismaneanu de comunisti, ca nu toti erau rai si puteai sa rasufli fara grija zilei de maine, toti avea ce manca si unde sta, spune nea Petrica.
Si, pentru ca stiam ca nea Petrica are el dreptate, dar de fapt n-are dreptate de loc, l-am rugat sa-mi dea voie sa-i spun o poveste adevarata. Povestea unor tarani luati de-acasa in ajunul Craciunului. Zvarliti in duba, dusi la gara, incarcati in vagoane de marfa si mars cu ei in Baragan, mama lor de chiaburi ce sugeau sangele poporului. Acum, fiind un sat de banateni asezati, s-a incarcat tot satul in dube, ca tot erau chiaburi si dusmani ai poporului, iar pentru faptele lor marsave trebuiau sa plateasca. Incepand cu pruncii si terminand cu mosnegii.
A plecat trenul spre Baragan. Taranii, cate 40 in bou-vagon, se lafaiau ca coropisnitele, in voia lor, de le clantaneau dintii in gura. Ca afara erau minus opspe grade iar in bou-vagon doar minus cinspe, ridicandu-se temperatura de la respiratie
