Pe 14 august, pompierii au fost solicitaţi să intervină la tragedia feroviară de la Scânteia. Locotenentul Constantin Luca (28 de ani) a primit misiunea să coordoneze operaţiunea de salvare. Tânărul a plecat spre Scânteia cu încă trei colegi.
Vocea care anunţase accidentul la 112 spusese doar că un microbuz s-a ciocnit cu un tren şi că sunt morţi. „Când s-a primit apelul, eram chiar la dispecer. În timp ce ne pregăteam, informaţiile începeau să vină şi, încet, încet, începea să se contureze masacrul de acolo“, îşi aminteşte Constantin Luca.
Pentru tânărul locotenent avea să fie cea mai neagră zi din carieră. Primele maşini care au plecat spre locul accidentului au fost echipajele SMURD şi o autospecială de pompieri. La câteva minute a plecat şi Constantin Luca împreună cu trei colegi, cu un autoturism pentru transportarea victimelor multiple (ATVM).
„Îmi făceam tot felul de scenarii şi din experienţă, încercam să-mi imaginez locul respectiv, cum vom interveni şi care este numărul victimelor“, îşi aminteşte Constantin Luca. Cu staţia mereu deschisă, în maşina locotenentului soseau tot felul de informaţii. „La vreo 15 minute după noi, a mai plecat un ATVM. Personalul de pe această maşină venise de acasă într-un timp record de zece minute“, mai spune locotenentul. Constantin Luca avea o misiune clară. Trebuia să coordoneze ca un ceas elvenţian echipajele de descarcerare şi acordare a primului ajutor.
„Copilul meu trăieşte?“
În aproximativ 25 de minute, maşina lui Constatin Luca a ajuns la Scânteia. În acel moment, martorii la accident au fost atraşi ca un magnet de uniforma ieşeanului. „Îmi aduc aminte că erau disperaţi. O femeie la vreo 35 de ani a venit la mine să mă întrebe dacă ştiu ceva despre copilul ei de 8 ani. Deşi aveam informaţii că printre victime este şi un copil, am încercat să o liniştesc. Nu avea rost
