Fiica lui Adrian Păunescu s-a angajat în a continua rubrica în care scria poetul, la Jurnalul Naţional. În editorialul de luni, "Secundarul unei legende", Ana Maria rememorează clipele petrecute alături de tatăl său.
Ana Maria Păunescu: "E greu să fii orfan"
Aşa cum chiar ea mărturiseşte, abia acum înţelege anumite gânduri ale poetului şi constată câtă dreptate a avut Adrian Păunescu.
"Tata scria, în ultimul său articol pentru Jurnalul Naţional, că “suferinţa retrogradează orgoliile”. Nu l-am înţeles la timp. Abia acum, când nu mai am unde să-l sun, să văd ce face, când nu mai ştiu pe cine să întreb dacă-i e bine, când nu mă mai caută, să fie sigur că sunt în siguranţă, când nu mă mai strigă, când nu-i mai pot spune nimic a, când nu mai avem cum să ne uităm la meciuri umăr lângă umăr, când nu mai citim împreună Beniuc, când nu mă mai poate ruga să caut în dicţionar cuvinte, când nu-mi mai dictează poezii sau editoriale, abia acum înţeleg ce voia să spună.
Tata a avut dreptate până în ultima clipă. Şi-a prevăzut viitorul, şi-a scris de atâtea ori scenariul final. A trăit periculos, a creat halucinant şi a schimbat destine. Acum suntem obligaţi să învăţăm din nou să trăim. “Catedra ambulantă de limbă română”, pe care a inventat-o şi pe care a consolidat-o toată viaţa, cu care a mers prin ţară, în anii de glorie ai Cenaclului Flacăra, a rămas fără motor, dintr-o dată, într-o dimineaţă stupidă, în care moartea şi-a făcut meseria, fără remuşcare. În toamna aceasta de coşmar, când, o dată cu inima tatei, s-a oprit secundarul unei legende. Pentru totdeauna", scrie Ana Maria Păunescu.
Fiica poetului vorbeşte şi despre cât de greu îi este să treacă peste această tragedie şi îşi aminteşte de ultima zi pe care a petrecut-o alături de tatăl ei, pe patul din spital.
"Nu mă pot desprinde de tragedie. Vorbesc în fiecare zi cu oameni care l-au cunoscut
