Sever Dron

Am ales să fiu „Nimeni”

Memoriile unui tenismen

Editura Pandora M

Sever Dron a fost component al „echipei de aur” a tenisului românesc, alături de Ilie Năstase, Ion Ţiriac şi Petre Mărmureanu, în perioada 1968–1972. A fost prezent în Challenge Round-ul Cupei Davis din 1969, pierdut la Cleveland contra echipei americane. În 1972 a cerut azil politic în Franţa. A devenit un antrenor renumit în Hexagon, lucrând cu mari campioni precum Guillermo Vilas, Henri Leconte, Virginia Ruzici şi Julie Halard. A inventat şi omologat metoda de antrenament şi formare în tenis care-i poartă numele, iar una dintre ideile de bază ale acesteia este „sendvişul pozitiv”, element preluat de mari antrenori din întreaga lume. În prezent, Sever Dron locuieşte la Paris, Bucureşti şi Sao Paolo, este director tehnic al Federaţiei Române de Tenis şi director de program în cadrul Academiei „Sever Dron-Tenis 2000” din Bucureşti.

„(...) La vestiar, mă duc la un moment dat către baie. În lumina difuză îl zăresc pe Rosewall în faţa unei oglinzi exersând în orb reverul. După partida câştigată rapid în faţa lui Istvan Gulyas, australianul, aidoma unui boxer care luptă cu umbra, îşi perfecţiona o lovitură despre care toată lumea spunea că este desăvârşită. şi într adevăr, backhand ul său punea de 50 de ori din 50 mingea pe tuşă. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, Ken îşi şlefuia la infinit reverul, la oglindă. Atunci am înţeles prima oară de ce un profesionist este un... profesionist – adică o formă de existenţă a perfecţiunii.”

„Pentru a fi un pedagog bun, am simţit nevoia unei metode. La începuturile profesiunii mele ca antrenor, am funcţionat în virtutea intuiţiei şi a instinctului, peste care am adăugat imens din experienţa mea de tenismen profesionist şi puţin din ceea ce ştiam de la antrenorii mei din România, dar şi de la marele Harry Hopman. M