A venit pe lume într-o zi de toamnă, moşită de ţaţa Mariţa.
Maria Ciobanu s-a născut în casă pe un braţ de fân. “Mama mea făcea cazanul cu ţuică. Ştia că poartă doi copii. M-a născut mai întâi pe mine... A fost foarte fericită că are şi ea o fată. Mai aveam patru fraţi din prima căsătorie a lui tata şi patru din a doua căsătorie. Eu m-am născut prima, apoi a venit fratele meu. Eu eram foarte fomistă şi mâncam tot laptele. Şi sigur că mama îmi dădea mie mai mult, pentru că mă iubea mai mult, că avea şi ea o fată. Pe la vârsta de 5 ani, fratele meu s-a prăpădit. A venit un microb de dizenterie şi... toţi am zăcut. El n-a vrut să ia nici un fel de medicamente, ce era pe vremea aia, şi... s-a prăpădit. Era foarte isteţ, foarte talentat. Dacă trăia, cred că eram de pomină, doi fraţi gemeni foarte talentaţi. Avea strungăreaţă, la fel ca mine...”
DIN FAMILIE. “M-am născut într-o familie cu aptitudini muzicale şi am învăţat de la tatăl meu, Ion, de la mama mea, Nicoliţa, de la fratele meu. Tatăl meu cânta la mai multe instrumente: la ţambal, la fluier, la clarinet, la contrabas. Şi fratele meu a cântat la ţambal şi era foarte bun instrumentist. Era prieten cu Ion Văduva, violonist de la Alunu. Cântau pe la nunţi. Ion Văduva l-a luat să facă liceul de muzică la Bucureşti, dar tatăl meu avea mult pământ, taxele erau foarte mari şi s-a dus şi l-a adus înapoi, ca să cânte la nunţi, să poată plăti impozitul la pământ. Eu mă duceam cu oile pe câmp, cântam pe un deal de răsunau văile şi toate femeile se minunau: «I-auzi-o pe Maria lui Ion Ciobanu, ce glas frumos are!».”
VEDETA. “Toată lumea care venea la noi în casă mă asculta. Tata se mândrea cu mine. Mi-aduc aminte că aveam o sobă cu olane rotunde. Nu ne duceam unde erau musafirii. Mă băgam între olane şi abia aşteptam să mă cheme să cânt. Iar tata le spunea: «Staţi aşa, că vă aduc eu cea
