A reapărut, de câteva zile, ideea înlocuirii mesei calde a minerilor cu tichete de masă. Aparent, tichetele de masă ar putea suna ca un avantaj pentru muncitorii din mină: merg la supermarket şi, pe respectivele tichete, îşi bagă la plasă exact ce doreşte inimioara lor. În realitate însă, înlocuirea mesei calde ar fi o imbelicitate, un real atac la sănătatea minerilor şi productivitatea unităţilor miniere. Iar de pe urma eventualei eliminări a mesei calde ar avea de câştigat doar parte din conducătorii din industria minieră, unşi bine la portofele de către distribuitorii de asemenea tichete, dar şi parte din liderii de sindicat, îndopaţi deja cu sponsorizări consistente de firmele care acţionează pe piaţa tichetelor de masă şi a tichetelor cadou.

Masa caldă - un drept istoric

Niciun vremelnic conducător din industria minieră, ori la fel de vremelnic lider de sindicat, nu are dreptul moral de a se atinge de acest drept al ortacilor. Masa caldă a minerilor a fost câştigată în urma acţiunilor de protest din 1977. De pe urma acelor mişcări sociale, Valea Jiului a avut de câştigat (prin înfiinţarea cantinelor miniere, unde au fost angajate soţii şi văduve ale minerilor, înfiinţarea de secţii şi unităţi de învăţământ, crearea de locuri de muncă pentru femei prin înfiinţarea de fabrici diverse în toate localităţile Văii). În acelaşi timp însă, Securitatea statului, mobilizată masiv şi exemplar în zona noastră, a distrus vieţile participanţilor vocali şi activi la acele mişcări sociale, dar şi familiilor acestora, asuprindu-i, urmărindu-i şi persecutându-i până în 1989 şi chiar după. Sute de oameni au avut parte de o viaţă de chin, fiind expulzaţi din Valea Jiului şi condamnaţi la închisoare, inclusiv pentru ca minerii să beneficieze de o masă caldă. Nimeni nu are, cum spuneam, dreptul moral de a călca în picioare jertfa acelor oameni. Masa caldă a