Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa platim nota pentru cei 20 de ani de constructie neabatuta si iresponsabila a unui sistem economico-politic distorsionat si ineficient. Am fi avut o fereastra de oportunitate intre 2005 si 2008 cand cresterea economica, resursele europene si conjunctura internationala favorabila ar fi permis o restructurare in termeni mai blanzi. Am irosit-o. Mai mult, problemele au fost agravate exponential prin deciziile guvernului de atunci –decizii de o nesimtire si de o inconstienta ce vor intra sigur, ca titluri de capitol, cu numele si prenumele artizanilor lor cu tot, in manualele de istorie economica. Asa ca azi, vrea, nu vrea, PDL trebuie sa-si asume rolul de reformator. Nu pare ca a dorit-o. Dar acum se vede luat pe sus de evolutii si obligat sa actioneze radical.
Drumul reformei unei economii in criza trece printre « tigri de hartie si adevarati minotauri ». Asa descrie Moisés Naím in cartea cu acelasi nume, falsele spaime si dileme ale reformei si capcanele sale ascunse dar cu adevarat periculoase. Istoria economica recenta, surprinsa intr-o literatura ce documenteaza pas cu pas fenomenul reformelor radicale, face anticipabile etapele si obstacolele unei reforme precum cea pe care PDL este obligat sa o faca. Rasfoind-o vedem ca nu e nimic special in cazul Romaniei. Alti actori, aceeasi piesa. Lupta dintre reformisti si antireformisti, avand in prim plan partidele, sindicatele, oligarhii si mass-media, este predeterminabila cu o precizie aproape matematica. Nu stim deznodamantul. Dar scenariile posibile sunt relativ bine cartografiate.
Pe acest fundal, sa privim asadar la cateva probleme false si cateva probleme reale cu care se confrunta PDL, odata ajuns, fara voia sa, cu reforma in brate.
False probleme si pericole
Sa incepem cu un « tigru de hartie », cu o falsa problema. Se vehiculeaz