Ar fi simplu dacă am enumera toate avantajele eliminării lui Mutu din peisajul naţionalei tricolore. Iată câteva dintre ele... ... n-am mai avut parte de ştirea că Mutu nu poate ajunge la reunirea primei reprezentative decât după 24 sau 48 de ore invocând schimbul de avioane, meciul de campionat care l-ar fi obosit peste măsură ori eternele probleme personale.

... nu ne-am mai trezit că în tabloidele de joi sau de vineri, de dinaintea meciului echipei naţionale, Mutu ar fi apărut pe prima pagină, surprins alături de două-trei fetiţe, silitoare şi siliconate în acelaşi timp, cu care, evident, nu a consumat băuturi alcoolice.

... nu mai avem cum să cădem în penibilitate să susţinem că, după ridicarea de la masă, înainte de ora 22.30, bineînţeles, fiecare ar fi plecat acasă fără a interacţiona. S-ar fi spus, unii dintre ziarişti chiar ar fi susţinut asta, că la masa dintr-un club de fiţe s-ar fi discutat despre Dostoievski şi circuitul apei în natură.

... n-au mai apărut dezminţiri din partea FRF, nu i-a mai învăţat Paul Zaharia, purtătorul de vorbe al instituţiei lui Mircea Sandu, pe ziarişti cum se face presă de calitate.

... nu s-au mai rugat jurnaliştii pe la Casa Fotbalului de vedeta Mutu să dea câteva declaraţii nu neapărat pentru ei, ci pentru milioanele de iubitori ai fotbalului care vor să vadă ce mai face şi, eventual, ce mai gândeşte jucătorul numărul 1 al naţionalei.

... nu mai avem cum să trăim cu iluzia că doar el poate rezolva ecuaţia unui meci.

... nu-i mai auzim pe diferiţii selecţioneri, Piţurcă sau Lucescu, cum încearcă să-l apere după fiecare greşeală, indiferent dacă vine din terenul de joc, dintr-un club de fiţe sau din careul advers.

... nu mai poate pune Mircea Sandu în cârca atacantului Fiorentinei ratarea viitoarei campanii de calificare. Trebuie s