In trecut, maneaua era destul de dificil de interpretat. Erau vremurile cand, "pentru a fi considerat un bun cantaret, trebuia sa ai o memorie extraordinara: sa poti sa asculti o piesa cantata o singura data si sa poti sa o redai fidel. Si cu o trupa sa o imbogatesti".

O melodie din secolul XIX despre "Moldavia iubita", dar si un cantec atribuit lui Dimitrie Cantemir, in varianta lui Anton Pann, pot fi ascultate aici.

De asemenea, vezi aici doua "peşrevuri" preluate din colectia printului Dimitrie Cantemir (secolul XVIII) si ce "cauta" Calusul Romanesc in piesa unui polonez.

"De-a lungul vremurilor, plaiurile noastre mioritice s-au caracterizat prin doua genuri muzicale: doina si maneaua", a explicat Constantin Raileanu, dirijorul trupei Anton Pann, in cadrul evenimentului "Bizantul eram noi - In cautarea sunetului pierdut, in cautarea radacinilor pierdute ale muzicii romanesti".

Maneaua era destul de dificil de interpretat. Trebuie sa stiti ca aceste piese erau cantate de catre muzicienii acelei perioade. Este dificil de acceptat ca si noi am avut muzicieni, pentru ca muzicienii nostri au fost cantaretii de strana. Sunt nume importante, oameni a caror calitate s-a cladit cu bani multi (pentru a beneficia de calitatile lor vocale).

La fel cum in Apus era un organist la catedrala, la fel si la noi, muzica culta (care in realitate se refera la muzica de cult, la muzica religioasa) a fost facuta de catre psalti si protopsalti. Ei dadeau tonul muzical. Aceste piese nu erau cantate de lautari, pentru ca necesitau o cunoastere temeinica a ceea ce inseamna lumea modurilor, maqamurilor, sa poti face diferentierea intre lumea maqamica otomana si lumea ehurilor bizantine, cerea anumite calitati vocale, cerea anumita rezistenta, cunoastere.

Ceea ce incercam noi sa facem este sa aducem o umbra, o palida relatar