Petre Marinescu şi-a dedicat întreaga viaţă fotbalului: după o carieră impresionantă în care a jucat alături de nume mari, a reuşit perfomanţe ca preşedinte de club - traseul fulgerător al Deltei Tulcea din Judeţeană la Liga I.
S-a născut într-o comună de etnici greci, plămădită de-a lungul timpului între coline printre care șerpuiește râul Taița, şi înconjurată de păduri seculare de esență tare pe care le-a colindat din fragedă copilărie.
„Bunicul meu dinspre tată, Petrache, când eram de 5-6 ani, fiind și primul dintre cei 12 nepoți, îmi îndrepta pașii viitorului către psalmi și liturghii, dorea să mă facă preot, dar eram prea neastâmpărat, plin de energie veșnic neconsumată. Tatăl meu, Grigore, notar al comunei și ulterior contabil șef la CAP, un om bolnav după fotbal, a înființat echipa Rapid Izvoarele în 1955, a alocat tarlaua din spatele birourilor sale, a însămânțat iarbă, a echipat 20 de țărani mai vânjoși și abili, şi i-a făcut fotbaliști“, îşi aminteşte Petre.
Fotbalist, din întâmplare
Click pe poze pentru fotogalerie!
A jucat fotbal, retoric vorbind, de când a fost înțărcat. „Prin clasele primare, chiar dacă eram țânci, grație învățătorului nostru Cristea Valeriu, mergeam la Horia (14 kilometri dus întors) să ne vedem dascălul jucând fotbal. Prin eforturile bunicului şi la insistențele mamei, am fost adus la oraș să-şi continui studiile“, spune Petre. Pregătit cu exigență, a fost admis cu bursă la Liceul Industrial Metalurgic din Galați. „280 de lei pentru mine şi pentru mama reprezentau ajutorul existenţial de a continua studiile, plin de speranţă, cu o sacoşă în care în afară de câteva haine nu-mi lipsea niciodată culegerea de matematică a lui Gheba“.
Apariţia în sportul de performanţă a fost o întâmplare fericită. O după amiază de mai 1967, la un joc amical de fotbal între Siderurgistul Galaţi, echipa studenţilo
