Nu putem spune că România a înregistrat un progres remarcabil din punct de vedere economic în 2008. Pe lângă sezonul cumpărăturilor şi al cadourilor, acesta este şi sezonul bilanţurilor anului care se încheie şi al speranţelor legate de cel care începe. Anul trecut pe vremea asta, scriam un articol care prevedea, pe långă alte lucruri, un 2008 sub semnul cårpelilor. A venit momentul evaluării acelor pronosticuri, pentru a vedea dacă a meritat efortul de a estima ce
Nu putem spune că România a înregistrat un progres remarcabil din punct de vedere economic în 2008.
Pe lângă sezonul cumpărăturilor şi al cadourilor, acesta este şi sezonul bilanţurilor anului care se încheie şi al speranţelor legate de cel care începe. Anul trecut pe vremea asta, scriam un articol care prevedea, pe långă alte lucruri, un 2008 sub semnul cårpelilor. A venit momentul evaluării acelor pronosticuri, pentru a vedea dacă a meritat efortul de a estima ce urma să ne rezerve viitorul cu 12 luni în urmă.
Anul trecut, treceam în revistă contextul macroeconomic internaţional precar, incluzånd în analiză starea economiei americane şi nu numai, precum şi tendinţe cum ar fi creşterea preţurilor materiilor prime. Luam notă de discrepanţa dintre multele economii emergente cu surplusuri şi deficitele cu care se confrunta Romånia. În contextul crizei creditelor imobiliare care începuse deja în SUA, prevesteam o înăsprire şi mai drastică a condiţiilor de creditare din pieţele financiare internaţionale.
În acest context, reiese destul de clar timiditatea unora dintre pronosticuri, precum şi eroarea de a prevedea alte fenomene care au avut loc şi care, privind retrospectiv, nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni. Deşi acea înăsprire a condiţiilor de creditare a avut loc, nu am avut prezenţa de spirit de a face legătura dintre acest fapt şi falimentul mai multor instituţii financiare