La sfârşitul anilor 1930, într-o perioadă în care la conducerea ţării se afla Carol al II-lea, cu ajutorul localnicilor din satele hunedorene au fost costruite mai multe drumuri în judeţ. În lipsa banilor, sătenii angajaţi în proiectele de infrastructură erau nevoiţi să accepte plata în natură.
Porumbul era „moneda” cu care erau plătiţi sătenii care lucrau la construcţia şi repararea drumurilor din judeţ, în urmă cu opt decenii, potrivit documentelor Serviciului Judeţean de Drumuri şi Poduri Hunedoara, păstrate în Arhivele Naţionale, din judeţul Hunedoara.
La începutul anului 1938, Ministerul Agriculturii, Domenilor şi Cooperaţiei aducea la cunoştiinţă Ministerului Lucrărilor Publice că a repartizat 30 de vagoane de porumb pentru Hunedoara, care trebuia să fie folosit doar pentru plata localnicilor care lucrau la drumuri. Prefectura Hunedoarei era înştiinţată de minister că porumbul trebuia acodat ca plată drumarilor.
„Cum parte din porumb va fi distribuit populaţiei rurale, drept plată a lucrărilor ce se vor executa pe drumurile din cuprinsul judeţului, vă rugăm să binevoiţi a lua înţelegere cu domnul prefect al judeţului şi de comun acord să întocmii tabloul lucrărilor ce se vor efectua pe drumurile judeţene şi comunale”, informa Ministerul Lucrărilor Publice, într-o adresă trimisă Societăţii Judeţene de Drumuri.
Oameni nemulţumiţi de modul de plată
Cele cinci vagoane de porumb distribuite localnicilor din Orăştie pentru a construi drumurile s-au dovedit insuficiente, ca preţ pentru munca prestată. Oamenii s-au plâns Prefecturii, iar ca răspuns la sesizările lor, Ministerul Lucărilor Publice trimitea o altă adresă Serviciului Judeţean de Drumuri şi Poduri Hunedoara şi Prefecturii Hunedoara, prin care informa că va mai trimite trei vagoane de porumb în zonă. Localnicii însă nu trebuiau să oprească lucrările, ci să muncească în co
