Silviu Brucan pare a-si fi asigurat o buna posteritate. Pe care insa nu o merita "Despre morti, numai de bine", asa se spune. Probabil din acest motiv televiziunile au primit condescendent moartea lui Silviu Brucan. Unii nu au ezitat chiar sa-i aduca elogii - de exemplu, Iosif Boda, care, nu intimplator, are cam acelasi profil ca Brucan: fost ideolog convertit in analist politic dupa 1989. Dincolo de cei care ii seamana, exista, desigur, multi altii care l-au admirat si care il regreta cu inocenta. Admiratia pentru Brucan vine din mai multe surse si confuzii. Acesta a fost inainte de toate o figura notorie si un produs media. Se intimpla foarte des ca notorietatea sa fie confundata cu valoarea. Numele sau este hipercunoscut, gratie faimei pe care i-au creat-o, pe rind, Radio Europa Libera (ca semnatar al "scrisorii celor sase" adresata si indreptata impotriva lui Nicolae Ceausescu), Televiziunea Romana Libera (ca actor in evenimentele din 1989 si prim ideolog al regimului Iliescu) si, in fine, PRO TV (ca "analist politic" si "profet" in stare sa citeasca in abisurile politicii romanesti). Ceva mai putini sint aceia care stiu de Brucan inca de pe vremea "Scinteii" din perioada 1944-1956, cind a servit stalinismul ca secretar general de redactie al sinistrului oficios comunist... Ca o bizarerie, notorietatea se combina, de multe ori, cu necunoasterea. Daca ne gindim bine, realizam ca stim extrem de putine despre Silviu Brucan si mai ales despre trecutul sau neguros. El este, ca sa spunem asa, un notoriu necunoscut. Biografia pe care i-au schitat-o televiziunile la moartea sa este compusa, in cea mai mare parte, din lucruri spuse chiar de Brucan despre sine. El si-a publicat memoriile si de aici s-au inspirat in graba cei care i-au rezumat viata. Insa, se stie acum, autenticitatea marturiilor sale este, de multe ori, indoielnica si acest lucru ar trebui sa stirneasca in