Eşecul echipelor româneşti în cupele europene a fost deplin şi convingător. Uefistele şi-au dat obştescul sfârşit chiar înainte de a începe competiţia. Dinamo, Rapid, Unirea Urziceni, Politehnica Timişoara şi FC Vaslui au sucombat încă din preliminarii, scăpând astfel repede de chin şi de o expunere ruşinoasă pe termen lung. Soarta a fost mai crudă cu Steaua şi CFR Cluj. Reprezentantele noastre în Liga Campionilor au fost condamnate, prin natura competiţiei, la o boală lungă, dar la fel de necruţătoare.

Amăgirea parşivă a marcat botezul clujenilor în Ligă. Victoria CFR-ului din bătătura macaronarilor romani şi egalul obţinut pe teren propriu cu Chelsea au reprezentat drogul care le-a provocat trombeţilor vise colorate. Numai că ofrandele de parcurs oferite ageamiilor au fost dintotdeauna înşelătoare. Iuliu Mureşan şi frizerii lui de vestiar au respirat mult aer fals şi au plutit în iluzii până ce realitatea dură a dat cu ei de pământ. Înaintea ultimului meci din grupă, atunci când soarta le era deja pecetluită, Mureşan declara că obţinerea unui rezultat de egalitate la Londra ar reprezenta o mare performanţă pentru echipa sa. Putea să tacă. Dar preşedintele CFR-ului a vorbit şi ne-a oferit astfel prilejul să aflăm că domnia sa nu a aflat încă definiţia performanţei. Un astfel de discurs este caracteristic bocitoarelor şi nu competitorilor autentici. Doar bocitoarele vorbesc despre mortul frumos când, de fapt, mortul tot mort rămâne.

Steaua şi-a ţinut suporterii cu sufletul la gură până la ultimul meci. Dar povestea copilăriei cu urma care scapă turma nu s-a împlinit şi în realitate. Gigi Becali afirmă sus şi tare că este atât de puternic încât nimeni nu-l poate ruina. Nu prea ştie el ce spune, dar are dreptate. Nimeni nu-l poate ruina şi nici măcar nu-şi propune cineva să-l ruineze. Efortul adversarilor ar fi total inutil pentru că Gigi