M-am întrebat de multe ori în ultima vreme dacă distanţarea tot mai evidentă a lui Crin Antonescu de Dinu Patriciu este doar o strategie convenită în prealabil de cei doi sau este \"pe bune\".

În cele din urmă balanţa pare să încline către a doua variantă. Au fost prea multe schimburi de replici între ei, prea multe ironii, prea multe ricanări în ultimul timp, culminând cu declaraţia de luni a lui Antonescu: "Ar trebui ca Dinu Patriciu să-şi dea demisia din PNL..." Şi, în acest caz, te gândeşti, pe ce se bazează preşedintele partidului? Până nu cu mulţi ani în urmă, Patriciu era cel mai greu şi mai respectat personaj liberal. Atât de influent, încât primul-ministru Tăriceanu părea doar un satelit al lui. Miliardarul român era pe atunci cel mai important dintre "mogulii" care făceau jocurile, împotriva lui Traian Băsescu, în politica noastră. Gravitaţia lui enormă deforma spaţiul politic în jurul său.

De câtăva vreme el este însă mult mai discret în politică, încât nu s-a putut să nu apară speculaţii în privinţa atitudinii lui faţă de stilul în care e condus la ora asta partidul liberal. Poate că la-nceput l-a creditat şi el pe Antonescu, dar în cele din urmă pare să-l fi scos de la inimă. Răceala prezentă e un joc riscant şi pentru unul, şi pentru celălalt, prin urmare motivele trebuie să fie multiple şi cumulate în timp. Căci lui Crin Antonescu ar trebui să nu-i convină distanţarea faţă de cea mai serioasă sursă financiară a PNL, faţă de cel mai puternic şi mai influent membru al partidului său. La rândul lui, Patriciu riscă să piardă din ce în ce mai mult controlul partidului, având în vedere că sondajele dau cele mai mari şanse lui Crin Antonescu şi PNL-ului în viitoarele alegeri. Şi atunci, de unde ruptura asta perdantă pentru amândoi?

Ea trebuie că vine mai întâi dintr-o antipatie personală. Patriciu l-a văzut pe Crin Antonescu