Faptul ca o confesiune smulsa sub tortura nu este intrutotul credibila era suspectat inca de pe vremea Inchizitiei. Noutatea, potrivit unui studiu de ultima ora al cercetatorilor irlandezi, o reprezinta, insa, faptul ca acest mecanism de aparare nu este unul voluntar, ci inconstient, efect al unui adevarat "scurt-circuit" care are loc in creierul prizonierilor supusi unor tehnici "sofisticate" de interogatoriu, scrie Descopera.ro.
Studiul, realizat de cercetatorii irlandezi de la Trinity College din Dublin si publicat recent in revista Trends in Cognitive Science, a examinat efectele cerebrale ale metodelor utilizate de armata americana la interogarea suspectilor de terorism: privarea de somn, izolarea si asa-numitul waterboarding (simulare a innecarii).
Potrivit lui Shane O'Mara, autorul articolului, centrii nervosi corelati memoriei intra intr-un fel de scurt-circuit atunci cand sunt supusi unui stres puternic. "In lumina cunostintelor neurologice actuale este improbabil ca metodele coercitive sa functioneze in obtinerea de informatii", a explicat cercetatorul, in opinia caruia, ele cauzeaza un stres grav, prelungit, in masura sa compromita memoria si capacitatea creierului prizonierului de a lua decizii.
Prin urmare, nu este vorba doar de faptul ca, sub tortura, atunci cand durerea si anxietatea devin insuportabile, omul este in stare sa marturiseasca orice pentru a pune punct supliciului; studiul a demonstrat si ca, in aceste conditii, creierul incepe sa genereze amintiri false. Faptul ca o confesiune smulsa sub tortura nu este intrutotul credibila era suspectat inca de pe vremea Inchizitiei. Noutatea, potrivit unui studiu de ultima ora al cercetatorilor irlandezi, o reprezinta, insa, faptul ca acest mecanism de aparare nu este unul voluntar, ci inconstient, efect al unui adevarat "scurt-circuit" care are loc in creierul prizonier