Mii de oameni trăiesc cu organe cu care nu s-au născut. Inimile morţilor bat pentru oameni vii. Rinichi şi ficaţi funcţionează în corpuri străine Sursa: CODRIN PRISECARU
Până prin anul 2000, Maria Câşlariu, o bucureşteancă de 35 de ani pe atunci, era o femeie absolut normală. Locuia într-un bloc din Colentina, era măritată cu un subofiţer de armată, avea doi băieţi şi lucra ca inspector de personal la fosta "Legume şi fructe Berceni".
De patru ani i se cam umflau picioarele, dar n-a luat în seamă simptomul că, la urma urmei, la mai toate femeile li se întâmplă asta.
Declicul a fost când a început să slăbească. Era oricum subţirică, dar când într-un singur an, fără vreo cură, a dat jos 14 kilograme, s-a dus la doctor. Au pus-o urgent pe dializă. Rinichii ei rămăseseră doar de decor. Se uscaseră ca stafidele. Trei ani s-a chinuit săraca. Într-un final, Dumnezeu i-a pus mâna în cap şi profesorul Sinescu în burtă. S-a ales cu un rinichi nou-nouţ de la un donator aflat în moarte cerebrală. N-a aflat cum îl cheamă şi nici de unde era. Ştie doar că era femeie, născută ca şi ea, în septembrie, şi cam de aceeaşi vârstă.
Într-un an, Maria a slăbit 14 kilograme. Cei doi băieţi şi soţul au ajutat-o să depăşească etapa dializei
De atunci are şi o "soră" nouă. Daniela, o altă femeie, a luat celălalt rinichi. În fiecare zi, de nouă ani încoace, când îşi vede băieţii, de-acuma mari, Maria se roagă pentru sufletul donatoarei necunoscute. Şi merge mai departe.
Zece medicamente pe zi!
N-apuci s-o întrebi nimic şi Maria turuie pe nerăsuflate: "Pe 9 octombrie 2003 m-am născut a doua oară şi am o soră de rinichi! Aveam glomenulonefrită cronică... Mi se uscau rinichii! Slăbeam. Să vă arăt o poză!". În fotografie îţi zâmbeşte o femeie subţirică. "Purtam măsura 38 şi mă îmbrăcam de la copii! M-am trezit bolnavă...", oftează femeia. Boala a fost gal
