Bernard Pivot şi-a dedicat întreaga viaţă emisiunilor de televiziune care l-au făcut celebru nu numai în Franţa, dar şi peste hotare: Apostrophes (1975-1990),Bouillon de culture (1990-2001), Double je (2002-2005). Nu a avut vacanţe, căci emisiunea era în fiecare vineri – în schimb a avut transmisii din diverse mari oraşe ale lumii (Roma, Praga, Ierusalim, São Paulo etc.) – şi aproape că n-a avut timp de o viaţă privată. Însă, aşa cum mărturiseşte, emisiunile pe care le-a făcut au fost o formă de expresie a lui însuşi, în acelaşi timp în care au marcat istoria televiziunii franceze. Venirea lui la Bucureşti la Bookfest – unde Franţa a fost ţara invitată de onoare – a fost un eveniment de excepţie, ocazie cu care am putut sta de vorbă. Convivial şi deschis, bun interlocutor, Bernard Pivot spune că prefera rolul de intervievator din epoca emisiunilor sale celui de astăzi, de intervievat.

Mă întorc puţin la începutul carierei dumneavoastră: aţi făcut studii de drept la Lyon, apoi aţi urmat CFJ (Centre de formation des journalistes) şi o specializare în jurnalismul economic. În 1958, însă, aţi început să lucraţi pentru Le Figaro littéraire, iar în 1968, de pildă, într-una dintre primele dvs. apariţii televizate, vorbeaţi despre criticii literari şi modul în care ei se puteau înşela asupra autorilor contemporani lor (vă refereaţi cu precădere la simbolişti, la Madame Bovary, deci la secolul al XIX-lea). Ce anume v-a adus către jurnalismul cultural şi, în speţă, literar? Nu, n-am făcut studii de drept, am urmat un singur an, dar mă plictiseam atît de tare încît m-am oprit. Am ajuns să lucrez pentru Le Figaro littéraire din întîmplare: mă întorceam din armată şi căutam un loc de muncă, unde să lucrez ca stagiar. Voiam să intru în redacţia unui ziar de sport, cum e L’équipe, dar nu erau locuri, la Le Figaro littéraire am ajuns din pură întîmplare. Aşa a fost desti