Un decor fabulos pentru costume medievale, arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie fina, piese arheologice, numismatice si epigrafice de mare valoare, presarate in cele peste douazeci de camere. La castelul Sturdza de la Miclauseni, Mitropolia Iasului a organizat un Centru social-cultural, primind turisti sau organizind reuniuni stiintifice, dar si tabere de vara pentru copiii provenind din familii care nu au resurse sa le asigure o vacanta. Exista, pe internet, mai multe informatii despre castelul si manastirea Miclauseni. Intre cei care si-au impartasit impresiile, o opinie m-a convins: "un loc minunat, cu oameni minunati, nedescoperit, inca, de multa lume; poti merge acolo sa-ti gasesti linistea sufletului sau sa te odihnesti dupa o saptamina stresanta". Si asa am ajuns, impreuna cu o familie de prieteni, medici, sa petrecem revelionul la Castel. Voiam sa iesim din Iasi, dar nu voiam restaurante, pensiuni pretentioase, zgomot, "distractie maxima", isteria sarbatorilor. Eu am fost la castel mai demult, am condus un grup de studenti care facea practica la centrul scolar pentru copiii cu dificultati de adaptare, instalat chiar in castel. Elevele scolii aveau dormitoarele in saloanele castelului, iar citeva, mai naravase, refugiate in pod pentru a fuma, au provocat un incendiu care a desavirsit procesul de distrugere inceput in iarna lui 1944-45, de catre o unitate a armatei eliberatoare, instalata pentru iernare. De fapt, au fost doua incendii, la cel din 1968 au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansarda, iar in 1985 acoperisul castelului, prada unui alt devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat in pereti, contribuind la degradarea progresiva a imobilului. Pe un site de prezentare se spune: "Castelul a fost devastat de soldatii care au folosit multe carti valoroase pe post