Arta a supravietuit razboaielor, revolutiilor, mutatiilor valorice si isteriilor colective. In mod absolut inexplicabil, ea pare sa nu mai poata rezista tranzitiei. Nu oricarei tranzitii, desigur, ci celei romanesti. Nu fac o aluzie gratuita sau ireverentioasa la celebra Modesta propunere a lui Jonathan Swift. Se va vedea mai catre final de ce. Sa spun deocamdata ca, nu demult, tot zapp-ind eu pe canalele Panasonic-ului meu iesit din garantie, am descoperit un reportaj (pe TVR 2) demn de toata atentia. O reporterita intervieva (foste) balerine ale Operei Romane din Bucuresti. Problema dialogurilor era una de o gravitate imensa, desi nici canalul de difuzare a documentarului, nici ora (fara audienta) unde fusese fixat nu pareau sa o recunoasca. Aceste fete tinere, frumoase, educate si cu ani interminabili de efort fizic si psihic in spate parasisera, in diverse etape, ansamblul de balet al Operei, intrucit retributia financiara pentru munca lor le plasa, neconditionat, in categoria muritorilor de foame. Au renuntat astfel la visul lor de o viata, pentru indeplinirea caruia facusera oricum sacrificii enorme. Fiecare dintre domnisoarele amintite isi gasise o varianta de existenta sociala, conjugata baletului ori complet paralela lui, "varianta" acceptabila dinamicii economiei de piata romanesti. Una devenise profesoara (de balet) la un liceu privat, dupa o experienta italiana, cistigind acum decent de pe urma talentului ei. Alta abandonase complet arta si se lansase in avocatura, fiind, in prezent, "o femeie de cariera", dupa cum singura a spus, nu fara ironie amara in glas. In sfirsit, ultima dintre protagonistele reportajului, Oana Ionita pe numele sau, s-a afimat ca ... dansatoare in emisiunea saptaminala a Circotasilor. E "bebelusa" blonda, in cazul in care nu ati recunoscut-o dupa nume. Si ea duce astazi un trai decent, refuzind sa mai mearga la vreun spectacol de