Este titlul unui celebru roman scris de Erich Maria Remarque, cel care şi-a făcut din tema războiului, atrocităţilor şi consecinţele acestuia subiectul preferat, abordat cu pasiune, duritate şi groază, nobleţe şi naturaleţe, toate acestea aşezonate cu izul prafului de puşcă şi speranţă , mai ales de viaţă a eroilor săi. “Soroc de viaţă şi soroc de moarte “ prezintă povestea lui Graeber, un tânăr soldat neamţ ce revine în oraşul natal cu ocazia primirii unei permisii, doar pentru a-şi găsi casa în care locuiseră părinţii săi, distrusă de bombardamente.

În permisie este nevoit să-şi caute părinţii despre care nu se mai ştia nimic… Se ştie că Remarque a luptat şi a fost rănit în primul război mondial. A fost persecutat şi urmărit, lucrările i-au fost interzise şi a fost nevoit să emigreze. O viaţă trepidantă, un om care a suferit enorm, dar care a trecut peste toate aceste încercări pentru a deveni, în final, un reper al credinţei în om şi în faptele lui bune.

Zilnic sau aproape zilnic întâlnim astfel de întâmplări, unele mai dramatice ca altele, ori pur şi simplu poveşti de viaţă, scurte, pline de un tragism dimensionat de bun simţ ori dimpotrivă de excese ale răutăţii omeneşti ce ne înconjoară, din păcate, la tot pasul.

Tinerii din Dâmboviţa care s-au iubit cu pasiune, dar au sfârşit prin a avea sfârşit cumplit datorat, se pare, acribiei cu care mama băiatului şi-a blestemat băiatul spre a nu face casă bună cu cea pe care o iubea şi care, în concepţia acesteia era nedemnă de familia ei, deoarece era ţigancă. Prostia, răutatea unei femei needucate, influenţa indiscutabilă a acesteia, o înrâurie covârşitoare, cutremurătoare asupra propriei progenituri, bărbat de peste 30 de ani, au dus la finalitatea dramatică a iubirii celor doi. El, poliţistul declarat în parametri normali ai comportamentului psiho-social şi profesional, a ucis-o prin împuşcar