Preşedintele Traian Băsescu a anunţat duminica trecută, când a prezentat principalele obiective din noul acord cu FMI, că „în atenţia noastră, în următorul program, se află mediul de afaceri, îmbunătăţirea mediului de afaceri”. Marea „revelaţie” a preşedintelui vine, din păcate, la mai bine de un an după un editorial apărut în Jurnalul Naţional („Reduceţi taxele, nu dobânzile!”) în care avertizam că nu scăderea dobânzilor este calea prin care să se obţină resuscitarea cererii, ci micşorarea taxelor, precizând că în criză mediul de afaceri trebuie despovărat, nu împovărat. Iar într-un alt editorial publicat ceva mai recent („Deprecierea ţine loc de Guvern”) observam că BNR a adoptat în 2010 o poziţie conservatoare în privinţa cursului, în încercarea de a proteja mediul de afaceri prin variaţii minore ale ratei de schimb. Dar ce folos dacă Guvernul Boc a stricat „business”-ul pe seama mutării încetării de plăţi de la stat în zona privată, prin intermediul arieratelor, al reducerii salariilor bugetarilor şi al creşterii TVA?! În 2011, deprecierea leului rămâne una dintre puţinele variante de a încerca să se creeze premise de relansare economică.
Ca să rezum, preşedintele Băsescu vorbeşte despre necesitatea îmbunătăţirii mediului de business, dar refuză să sublinieze ce l-a stricat. Or, mediul economic a suferit neîncetat în 2009 şi 2010 de pe urma iniţiativelor cabinetelor conduse de Emil Boc: creşterea CAS, introducerea impozitului minim, escaladarea arieratelor şi majorarea TVA. Şi având guverne care au procedat exact pe dos faţă de cum era indicat, nu e de mirare că noi ne confruntăm în continuare cu recesiunea, în timp ce economiile celorlalte state UE cresc...
Totuşi, în ciuda falimentelor şi a măririi accelerate a şomajului, protestele de stradă au fost sporadice. Oare de ce? Pentru că aceia care şi-au pierdut locu
