Saptamana trecuta, inainte de plecarea spre Consiliul European de la Bruxelles, presedintele Basescu a facut niste afirmatii categorice potrivit carora Romania urma sa respinga "energic" ideea unei autoritati pan-europene de supraveghere a bancilor. Presedintele a explicat ca "atat Constitutia, cat si legislatia romaneasca fac din Banca Nationala a Romaniei singura structura responsabila de gestionarea sistemului bancar national".
Iar la final, a avertizat pe un ton rastit: "Nu avem nevoie de un tutore din acest punct de vedere". Presedintele a angajat Romania intr-o pozitie sceptica, este dreptul sau sa faca asta, i-as reprosa insa tonul deplasat cu care vorbeste de "tutori" cand nimeni nu forta Romania la nimic, iar dezbaterile abia urmau. Dar pana sa ajung la stil, ma opresc putin asupra discutiei de fond. Este nevoie de o institutie europeana de supraveghere? Unii spun ca da, altii ca ar fi prea mult.
Acest Consiliu European a facut cativa pasi, problema va fi transata mai tarziu. Nimeni nu se indoieste insa ca UE ar trebui sa joace un rol in domeniu. Problema e simpla. Piata comuna si economiile interdependente au facut sa putem vorbi despre un adevarat sector bancar pan-european. Suntem in situatia in care bancile din diverse tari europene depind unele de altele ori s-au extins masiv in alte tari, dar fiecare lucreaza dupa reglementari diferite.
In caz de criza se ajunge la o adevarata concurenta intre tari pentru pastrarea banilor, cum s-a vazut acum. Astfel, e nevoie de cel putin ca statele sa conlucreze. Asta nu inseamna neaparat o agentie noua sau sporirea puterilor Bancii Centrale Europene. Deocamdata, Consiliul European la care a participat si presedintele Basescu a hotarat urmatoarele. Se va crea o "celula de criza financiara" in cadrul institutiilor existente.
Va fi formata din reprezentanti ai Comisiei, a
