Continuă s-o mesteci, nu te opri, trebuie mestecată foarte, foarte bine ca să iasă din ea toată zeama şi gustul pus de bucătar, chiarşi cel prezent fără intenţie. Abia după ce ai făcut-o terci înghite-o sau scuip-o, cum vrei. De-acuma poţi să începi cu adevărat mâncatul.
Vedeţi dumneavoastră, dragostea asta nu e aşa de simplă cum cred unii. Ca şi mâncatul. Mulţi se aşează la masă flămânzi şi se năpustesc peste mâncare cărăbănind ca Haplea cât mai mult şi mai consistent ca să umple burdihanul. Masa trebuie conştientizată mai întâi, observat aranjamentul de pe ea, bogăţia felurilor de mâncare, lumânările care licăresc în fiecare colţ şi toate cele. Dacă te arunci ca un bou înainte şi dărâmi şi verşi tot în grabă, nu înţelegi nimic din tot procesul ăsta. Trebuie, măi, omule, să conştientizezi şi să simţi situaţia preludică, dacă nu vrei să treci ca Vodă prin lobodă prin viaţă şi femeia de lângă tine. Ştiu, ah, cât ştiu că e mult mai simplu să caşti gura şi să vâri în ea codrul de pâine spoit cu untură, dar crede-mă, e mult mai bine chiar şi pentru tine să ai puţintică răbdare şi să iei lucrurile pas cu pas, ai să-mi mulţumeşti. Sunt atâtea nuanţe pe care poţi să le scapi, n-ai idee…
Ia, de pildă, jambonul ăsta din platoul din mijloc. Priveşte-l mai întâi, observă cât de bine e tăiat, afumat, legat cu sfoară. Apoi miroase-l, linge-l niţel să-i dai de gust, să îţi plesnească papilele gustative de dorinţă, şi pe urmă muşcă, dar nu tare, doar un pic, ca să te facă să salivezi. Simte-te bine în reţinerea asta. După aia, taie-ţi o felioară subţire de tot. Mestec-o în gură cu dinţii din faţă, lasă-ţi limba să plimbe bucăţile sfărâmate printre măsele ca şi cum ar fi un ghid turistic care prezintă vizitatorilor ruinele antice. Cu siguranţă ai să auzi strigăte de admiraţie, dacă nu în urechi, măcar în gură. Ei, şi abia la urmă, când deja te-ai umplut de mireasmă, b
