Daca ati ratat cumva „Southpark - The Movie”, care a rulat pe ecranele romanesti cu putina vreme in urma, sau daca n-ati vizionat nici macar un singur episod TV al serialului omonim, cu siguranta n-ati mai vazut asa ceva. „Simpsons” este, si ca gen, dar mai ales ca realizare, un SF pentru consumatorii de film din Romania.

O comedie animata la care razi non-stop aproape o ora si jumatate, dar din care nu ramai cu mare lucru. Poantele sunt geniale, dar desprinse din context isi pierd instantaneu savoarea. Nici chiar Naumovici n-ar avea succes daca ar incerca sa povesteasca asa ceva, dupa modelul brevetat cu „Razboiul stelelor” in deja cel mai faimos clip publicitar romanesc.

Nu stiu cum sunt episoadele serialului, n-am vazut niciunul, dar am vazut numeroase opinii ale fanilor care spuneau ca filmul a fost pentru toata lumea o surpriza. Scenariul este original, distilat din peste 100 de variante scrise de Matt Groening (tatal Simpsonilor) impreuna cu o intreaga echipa de 10 oameni.

Mai trebuie adaugat geniul regizorului David Silverman, in calea imaginatiei caruia nu sta absolut nimic, inflexiunile teribile ale vocilor (apartinand unor actori ale ca-ror chipuri sunt cvasinecunoscute) personajelor si desenele realizate intr-un stil inconfundabil, astfel ca te pufneste rasul numai la vederea lor, pentru a avea tabloul complet al unei productii cu totul si cu totul iesite din comun.

Desi realizarea face toti banii, merita amintit cate ceva si despre subiectul filmului. Pe un fir epic banal si tipic american, sunt brodate cu maiestrie elemente de satira politica si sociala care vizeaza aspecte de maxima actualitate, incepand de la militantismul ecologic si terminand cu idiosincraziile vietii middle-class-ului american.

Eroii principali sunt membrii unei familii trasnite care insumeaza toate defectele si calitatile