Puţini artişti au reuşit să se facă auziţi "afară". Din ce mai văd şi mai aud la televizor, unii ar fi pătruns în topuri sau sunt difuzaţi în alte ţări, dar cum n-am nici o dovadă, ar trebui să cred tot ce spun ei, doar din gura lor. Şi eu nu prea cred.
Că una e să te faci auzit sporadic pe la câte vreun post obscur din vreo ţară din spaţiul european, alta e să reuşeşti ca "Ozon" de exemplu, cu "Dragostea din tei". Mai dăunăzi ma holbam şi eu (cum ar spune prietenul Partoş), să văd cum unii moderatori, asistenţi de moderatori, manechine, stau pe nişte scaune, cu spatele musai drept, străduindu-se să dea sexi pe sticlă, nefăcând practic nimic, străduindu-se în zadar să facă "audienţa", una reală, nu cea visată de ei, dar în final nereuşind mai nimic.
Dacă pleci urechea, atunci sigur ai crede că numai ei cu emisiunile lor sunt "cei mai tari", "cei mai mari", cei mai demni de luat în seamă, că doar sunt "lideri de audienţă", fiind îndemnaţi de cei care-i urmăresc, la ce credeţi... hai că ştiţi,... "s-o ţină tot aşa", bineînţeles. Da' trebuie să-i crezi pe cuvânt, şi pentru că eu nu caut dovezi, desigur că nu cred. Ce se va alege din aceşti prezentatori, moderatori, asistenţi? În timp, nu acum, peste câţiva ani? Nimic! Praf şi pulbere!
Lumea se uită şi se cruceşte pentru că e curioasă, eu ştiu bine că reclama plătită aduce bani, bani mulţi, dar cui? Pentru că, dacă ar aduce atâţia bani şi celor cu emisiunile "în grilă", cei mai sus pomeniţi nu s-ar mai plânge de faptul că sunt prost plătiţi şi n-ar mai simţi nevoia să se autolaude.
O NAŢIE ÎNGENUNCHEATĂ
Un cântăreţ, un poet, un scriitor, un artist plastic sau un actor lasă în timp urme adânci în urma lor: cărţi, tablouri, prestaţii nemuritoare pe scenă, creaţii editate pe suporturi video sau audio. O parte dintre aceştia rămân în conştiinţa oamenilor, sunt iubiţi
