Zoom 1. 23 august 1955. Tribuna liderilor comunişti reprezenta exact ordinea ierarhică din partid. De cele mai multe ori pozele care apăreau în „Scînteia“ erau trucate tocmai pentru a reliefa adevărata influenţă din partid. În centru, cu mâinile drepte ridicate: N. Hruşciov şi G. G. Dej 2. 23 august 1945. De la stânga spre dreapta: L. Pătrăşcanu, T. Georgescu, G. G. Dej, L. Rădăceanu, Ş. Voitec, ultimii doi fiind liderii aripii pro-comuniste din PSD . 3. 23 august 1953. De la stânga spre dreapta - rândul unu: G. G. Dej, G. Apostol, Patriarhul Justinian. Rândul doi: A. Moghioroş, I. Chişinevschi, P. Groza. Rândul trei: C. Stoica, E. Bodnăraş. 4. 23 august 1956. Îşi face apariţia şi tânărul N. Ceauşescu, primul din stânga, centru G.G. Dej. 5. 23 august 1967. Dezgheţ: Stema României înlocuieşte portretul lui Lenin. 6. 23 august 1975. Cultul personalităţii lui N. Ceauşescu se face deja simţit. Portretul înlocuieşte stema ţării. 7. 23 august 1989. În centru, cuplul dictatorial. Ceilalţi lideri ai PCR erau aşezaţi la oarecare distanţă faţă de aceştia. 8. Nicolae şi Elena Ceauşescu la ultimul 23 august comunist.
Ziua care a fost, vreme de 40 de ani, sărbătoare naţională a României şi care teoretic simboliza unirea tuturor românilor sub semnul unui scop suprem (făurirea societăţii socialiste şi înaintarea spre comunism) a început, de fapt, ca o zi a discordiei. În 1945, la prima aniversare a lui 23 August, regele Mihai şi prim-ministrul Petru Groza s-au boicotat reciproc: regele tocmai ceruse demisia cabinetului, iar premierul refuzase – rezultând astfel episodul pe care istoria îl numeşte „greva regală” (august 1945-ianuarie 1946).
23 august a devenit zi naţională în 1948, după abdicarea forţată a regelui – dar instrumentalizarea ei politică începuse din 1946, când PCR şi aliaţii săi de conjunctură şi-au impus monopolul asupra acestei date, folosin
