Face parte din prima serie de medici de urgenţă din România şi, dacă ar lua-o de la capăt, ar face exact aceeaşi alegere.

A fi medic înseamnă, pe lângă o pregătire cu sute de ore de studiu atât teoretic cât şi practic, tărie de caracter şi chiar o altă formaţie sufletească.

A fi medic de urgenţă înseamnă mai mult. Sacrificiu, în primul rând, apoi tăria de a trata tot ce înseamnă caz de urgenţă, de la o banală febră până la oameni - victime ale violenţelor cele mai variate.

Hotărârea Danei Dincă de a urma o carieră în medicină a fost doar începutul de drum. După gimnaziu a urmat liceul cu profil biologie-chimie în Iaşi. Spre finele anilor 80 a susţinut admiterea la Facultatea de Medicină din Iaşi, unde a intrat a treia pe listă.

A urmat rezidenţiatul, după care, pe scară profesională a ajuns la gradul de medic primar. A profitat de oportunitatea de a urma o specializare nouă în România, aceea de medic de urgenţă.

„A fost o provocare, dar mă uit acum în urmă şi văd că au trecut mulţi ani pentru ca medicina de urgenţă să devină ceea ce trebuie să fie", spune medicul Mariana Dincă, care face parte din prima generaţie de medici cu o astfel de specializare.

A înfiinţat serviciul de urgenţă

„Consider că fac parte dintre oamenii care a luptat pentru înfiinţarea unui serviciu de urgenţă în cadrul spitalului", a recunoscut medicul.

În 1997 a venit la Ambulanţă după care, un an mai târziu, pe 15 iulie 1998, a înfiinţat actuala Unitate de Primire Urgenţe. Recunoaşte că lupta pentru ca Focşaniul să aibă o unitate de primire urgenţe a fost aspră.

„Sunt centre universitare care au înfiinţat mai târziu astfel de unităţi de urgenţă. Aici, au fost mulţi oameni care mi-au fost aproape şi m-au sprijinit, m-am lovit însă şi de viziunea conservatoare a altor colegi. A fost o luptă, dar mi s-a împlinit un vis", spune Mariana Dincă. @N_