"De ce in toate tarile democratice ale lumii Parlamentul are ultimul cuvant de spus, iar la noi, nu? Pentru ca - zice distinsul - Parlamentul nostru nu exprima interesele natiunii. Parlamentul nostru exprima interesele unor bogatasi. Romanii cred ca parlamentarii, alesi prin scrutin liber si independent, le exprima interesele. Nici vorba - zice iscalitorul - , ei exprima interesele celor bogati. Afirmatia nu e o noutate. A fost facuta si sustinuta de un domn pe numele sau tovarasul Vladimir Ilici Lenin. Parintele bolsevismului a indrumat generatii intregi de comunisti cu teza potrivit careia Parlamentul nu exprima interesele poporului, ci ale claselor exploatatoare" Un domn care iscaleste Horatiu Pepine si pe care redactia ni-l ofera, cu fala, ca fiind corespondent al Deutsche Welle in Romania publica in numarul de luni, 13 februarie 2006, al Cotidianului un text intitulat: Contra unui parlament retrograd. Chiar daca lipseste batul menit a desemna semnul exclamarii, materialul - pentru ca genul gazetaresc al productiei ramane abiguu - e plasat in paginile Comentatori si Analisti. Contra unui parlament retrograd nu e insa nici analiza, nici comentariu. E un indemn. Un indemn adresat Guvernului Tariceanu de a continua sa conduca tara prin ordonante de urgenta si asumarea raspunderii.

Indemnul nu e nici intamplator, nici singular. Nu e intamplator, deoarece pica intr-un moment cand opinia publica incepe a se nelinisti de abuzul iresponsabil de ordonante de urgenta si asumarea raspunderii facut de Guvernul Tariceanu. Jurnalul National a dezvaluit astfel in editia de ieri faptul incredibil ca Guvernul Tariceanu a emis in doar un an si ceva de zile nu mai putin de 216 ordonante de urgenta si si-a asumat raspunderea de doua ori pentru 35 de legi. Pica intr-un moment cand lideri ai Coalitiei (Marko Bela) si ai Aliantei (Teodor Melescanu) au intervenit public pentr